Luna februarie a fiecărui an poate fi numită ,,luna satului Bajura’’, deoarece pe data de 26 februarie 1547 este dat primul document de atestare documentară a satului Voicăuţi de la izvoarele Podrigii. Satul Bajura a evoluat continuu doar alături de Darabani, el nefiind desprins niciodată de această localitate care a fost organizată în comuna, comună rurală şi urbană, raion şi acum oraş. Anul acesta s-ar împlini 465 de ani de existenţă a satului, dar sigur vechimea lui este mult mai mare, şi acest lucru este demonstrat atât de vestigiile arheologice găsite prin vatra satului de-a lungul timpului (inclusiv monede romane de argint şi bronz), dar şi de zona arheologică numită Izunie, unde se gasesc rămăşiţele a două cuptoare de ardere a ceramicii cucuteniene tip A-B bicromatică, precum şi cioburi de ceramică neagră tip geto-dacică cu brâu alveolar. Nu mai spunem că tot acolo au fost găsite topoare de silex şi gresie, vârfuri de săgeţi, percutoare, răzuitoare etc. O altă zonă arheologică a satului este Dealul Holm, unde au fost găsite iarăşi unelte din silex, pe acest deal fiind prima vatră a satului de mai târziu Bagiura din Vale, care s-a mutat peste Pârâul Spălătoresei datorită alunecărilor de teren. Şi acum vreau să clarific când apare primul stăpân în Voicăuţi cu numele de BAGIUREA. În anul 1741 octombrie 14 – Ion Iamandi, stăpânul unei părţi din moşia Conceşti îl reclamă pe Ursache Bagiura, (care stăpânea moşie în partea de sud a satului Voicăuţi) că i-a luat doi boi zicând că ar avea şi el parte în acea moşie Conceşti. În schimb, în anul 1743 iulie 14 – este dată jalba pitarului Lupul Crupenschi către domnitorul Moldovei, prin care cere să i se dea moşia Micleştii din Ţinutul Dorohoi, pe care i-o împresurase pe nedrept Toader Bagiura. Acesta stăpânea o parte din moşia şi satul Voicăuţi care ulterior va lua numele de Bagiura, transformat apoi în Bajura, aşa cum se pronunţă şi scrie astăzi. Ori în Monografia manuscris a preotului Amălinei Neculai, se vorbeşte de un anume Iordache Bagiura pe care îl plasează prin anul 1850, personaj care nu a fost găsit în documente, la acea dată satul numindu-se déjà Bagiura, chiar dacă era împărţit în ,,din Deal’’ şi ,,din Vale’’. Astfel, în jurul anului 1830 apar cele două Bajuri cu doi stăpâni mari şi anume Bajura Ghicăi şi Bajura logofătului Balş. Schimbarea certă şi reală a numelui satului din Voicăuţi în Bagiura-Bajura se petrece între anii 1774 când în Catagrafia generalului rus Rumianţev apare satul Voicăuţi, şi 1803 când în Condica liuzilor din acest an apare ,,satul Baţura a dumisale Agăi Iordachi Balş (1776 – 1849), fiul cel mare a lui Constantin Balş şi fratele ctitorului Darabanilor, logofătul Teodor C. Balş. Este posibil ca numai o parte a satului Bajura (cea din deal) să fi fost trecută sub denumirea de Bajura, cealaltă să fi rămas mai departe un timp tot Voicăuţi, deoarece , istoricul Radu Rosetti afirma că ,,la 1807 moşia satului Voicăuţi este alipită la moşia Darabanilor.’’ Cert este un singur lucru : denumirea ulterioară a satului provine de la numele unui (ori unor) proprietari pe nume Bagiura, iar schimbarea numelui în documente s-a făcut pe parcursul a 29 de ani, între 1774 şi 1803. Cu aceasta cred că răspund întrebărilor mai multor cetăţeni din sat, hobbyşti ai istoriei locale. Şi tot cu această ocazie, spun că în Dicţionarul Geografic scris de Nicu Filipescu- Dubău (fost primar de Darabani), la 1893 mai apare un sătuc Bajura undeva prin zona Avrămenilor, sat dispărut între timp.
Haha Dumitru - Voicăuţi
