Sărbătorile de iarnă au fost şi rămân cele mai frumoase sărbători populare şi religioase ale poporului român. Ele debutează cu sărbătoarea naşterii Domnului nostru Isus Hristos care este Crăciunul, urmează Anul Nou cu sfântul Vasile şi se termină cu Boboteaza şi sfântul Ioan. Tocmai despre ce se întâmpla înainte şi de Crăciun în satul Bajura vrem să vorbim în continuare. În vechime, în ziua de sfântul Ignat, majoritatea gospodarilor din sat tăiau unul sau doi porci pe care obligatoriu îi jupuiau de piele, material folosit la confecţionare opincilor cu care se încălţau membrii numeroşi ai familiei de sex masculin. Carnea de porc era tranşată şi pusă la sare în coveţi de lemn, majoritatea fiind prefăcută în jumări puse la păstrare în untură limpede în oale negre de lut pentru înfundat, deşi unii cu copii mai puţini făceau din porc şi şuncă afumată în podul casei, tobă şi cârnaţi. Cu două zile înaintea Crăciunului, preotul satului, umbla cu vestirea Naşterii Domnului, copiii strigând cât îi luau gura mi-ho-ho !, în timp ce preotul binecuvânta casa gospodarului ortodox. Trebuie menţionat că preotul umbla pe la case numai noaptea (nu ca acum ziua), în prima noapte prin Bajura - Vale, iar în noaptea din ajun, prin Bajura – Deal. Pentru strigarea lor, copiii primeau de la gospodari mere şi nuci, rareori primeau nişte prăjituri tari numite ,,ciocălăi’’, cei mai mici luând chelfăneală de la cei mai mari care le ,,jefuiau” nucile şi merele primite şi strânse în buzunare enorme, cusute la burnuzuri. Imediat după războiul al doilea mondial când în sat nu era lumină electrică ci doar lămpi şi opaiţe, un flăcău pe nume Ilaş Vasile (ajuns mai târziu colonel de vânători de munte), dimpreună cu alţi flăcăi, pentru a face rost de bani, s-a îmbrăcat în haine de preot şi a mers la câteva case de bătrâni care aveau pentru iluminat un opaiţ chior, cântând popeşte şi luând banii, ţuica şi cozonacul de pe masă, iar când a venit adevăratul preot, gospodarii miraţi (majoritatea bătrâni) au spus că a mai fost un popă şi că ei au dat banii aceluia. A ieşit tărăboi mare, preotul Amălinei Neculai aflând până la urmă care a fost ,, concurentul” lui pe care l-a iertat după ce tatăl împricinatului l-a despăgubit cu suma prejudiciată. În perioada interbelică, deşi se pomenea de Moş Crăciun, acesta nu venea la copiii satului din cauza sărăciei, iar când a început să vină, se transformase în Moş Gerilă după modelul rusesc. Prin anii ’60 ai secolului XX, Moş Crăciun-Gerilă aducea copiilor prăjiturile făcute de mama lor, nişte bomboane tari cu aromă de mentă şi câte un metru de molton pentru rubaşcă, dimpreună cu nişte culori pentru desen numite ,,de lut”, copiii fiind mulţumiti şi cu acestea în lipsă de altceva. Moş Crăciun-Gerilă era de obicei un ţăran mascat, îmbrăcat cu un cojoc întors pe dos, uns cu funingine pe faţă, în cap cu o căciulă întoarsă pe dos, care mai mult îl speria pe bietul copil decât să-l bucure. În perioada interbelică şi până după anii ’50, copiii făceau ,,Steaua’’ cu care veneau pe la casele oamenilor primind bani, mere şi nuci, iar fetele veneau cu colindul în grupuri de căte două s-au patru, şi primeau mai mult fructe decât bani, oamenii fiind săraci şi lipsiţi de posibilităţi. Steaua era făcută din nuieluşe cu mai multe colţuri, împodobită cu hârtie colorată şi cioburi de oglindă, având în centru icoana naşterii domnului Isus Hristos, cele mai frumoase piese fiind făcute de copiii din Conceşti care veneau la Bajura în ziua de Crăciun, steaua lor având un mâner telescopic ce se întindea şi se strângea în timpul ,,spectacolului popular”, impresionând în special copiii. După anii ’50, profesorii de la şcoala Bajura au interzis copiilor să mai facă Steaua şi să umble cu colindul în ziua de Crăciun, sărbătoare nerecunoscută de comunişti care în acea zi, chema oamenii la şedinţe şi la instruiri de propagandă ateistă antireligioasă. După 1989, tradiţia a revenit, copiii umblând atât cu Steaua cât şi cu colindul, mulţi venind de data asta nu din Conceşti ci din Baranca. Să sperăm că rata demografică va fi stabilă, vor mai exista copii şi tradiţia nu va muri complet aşa cum mor sub ochii noştri multe obiceiuri, datorită civilizaţiei plasticului, televiziunii şi Internetului.
